Importanța recunoașterii problemelor de hrănire la copiii cu paralizie cerebrală


Copiii cu paralizie cerebrală au adesea dificultăți cu alimentarea și cu înghițirea. Acestea pot avea consecințe asupra creșterii și a dezvoltării, copiii putând să devină subponderali și subnutriți1,2.

Ce este paralizia cerebrală?


Paralizia cerebrală este un grup de tulburări care afectează mișcarea, postura și echilibrul unei persoane.

Paralizia cerebrală este una dintre cele mai frecvente dizabilități ale copilăriei, afectând 2-3 din 1000 de copii născuți din întreaga lume3.

Cauzele și
simptomele
paraliziei cerebrale

Dificultăți de
hrănire și
înghițire în
paralizia cerebrală

Paralizia cerebrală este cauzată de afectarea creierului înainte, în timpul sau la scurt timp după naștere. Daunele pot apărea din multe motive diferite – de exemplu, o infecție fie la mamă, fie la copil, sau complicații în timpul nașterii, care au ca rezultat reducerea aportului de sânge și oxigen a creierului copilului3.

Paralizia cerebrală este de obicei detectată la sugari cu vârsta cuprinsă între 12 și 24 de luni. Semnele timpurii pot include bebelușii care învață mai lent abilități cum ar fi: să se rostogolească, să stea în picioare, să stea în picioare și să meargă. Dacă simptomele sunt ușoare, este posibil ca paralizia cerebrală să nu fie descoperită decât mai târziu în copilărie3.

Paralizia cerebrală cauzează probleme pe tot parcursul vieții legate de mișcarea, postura și echilibru. Simptomele tipice ale paraliziei cerebrale includ: coordonarea slabă a mușchilor, reflexe exagerate, rigiditate, slăbiciune și dificultăți la vorbire, alimentare și înghițire3.

Severitatea acestor simptome variază de la persoană la persoană. Unii copii cu paralizie cerebrală pot merge independent și pot gestiona activitățile zilnice fără ajutor; alții vor avea nevoie de un scaun cu rotile, de alimentare pe tub și de îngrijire specializată pe tot parcursul vieții3.

Pentru părinți, a afla că copilul lor a fost diagnosticat cu paralizie cerebrală poate fi descurajant și greu de procesat. Copilul poate avea probleme medicale complexe care vor avea nevoie de îngrijire de specialitate continuă. De asemenea, copilul va trebui să beneficieze de îngrijire acasă. Asigurarea faptului că copilul mănâncă și bea suficient este o sarcină zilnică pentru toți părinții – pentru copiii cu paralizie cerebrală, acest lucru poate prezenta multiple provocări.

Dificultățile de hrănire şi de înghițire sunt foarte frecvente în paralizia cerebrală4. Acest lucru se datorează faptului că copiii cu paralizie cerebrală au frecvent leziuni ale părților creierului care controlează hrănirea și deglutitia5.

Copiii cu paralizie cerebrală pot prezenta reflux, vărsături și salivatie4,5. Ei pot dezvolta, de asemenea, pneumonie prin aspirație, atunci când alimentele sau lichidele pătrund accidental în căile respiratorii4. Unii copii ar putea să nu poată înghiți în siguranță și să necesite hrănirea pe sondă4.

Dificultățile de hrănire și de deglutiție pot face mesele lungi și stresante4. Rezultatul fiind reducerea aportului de macro și micronutrienți ce poate afecta negativ creșterea și dezvoltarea copiilor, cu consecințe asupra sănătății pe termen lung4.

De ce e important să recunoaștem un copil cu dificultăți de hrănire?


Toți copiii trebuie să aibă o dietă sănătoasă, plină de nutrienți corespunzători. Acest lucru este esențial pentru ca aceștia să își poată atinge întregul potențial de creștere și dezvoltare.

Un copil care nu este capabil să obțină suficienți nutrienți (de exemplu, unii copii cu paralizie cerebrală), poate deveni subponderali și subnutriți4. Acest lucru le poate afecta negativ dezvoltarea fizică și mentală și le poate crește riscul pentru diverse probleme de sănătate, cum ar fi infecții și o recuperare mai lentă după boală.

Pentru a evita aceste consecințe negative și pentru a ajuta copiii cu paralizie cerebrală să-și atingă potențialul maxim de creștere si dezvoltare, este important să se identifice din timp dificultățile de hrănire. Acest lucru va permite copiilor să fie evaluați de specialiști și să primească recomandări, cum ar fi alimentația medicală, dacă este necesar4.



1. Fung EB, Samson Fang L, Stallings VA, et al. J Am Diet Assoc 2002; 102: 361–73.
2. Samson-Fang L, Fung E, Stallings VA, et al. J Pediatr 2002; 141: 637–43.
3. Vitrikas K, Dalton H, Breish D. Am Fam Physician. 2020;101(4):213-20.
4. Arvedson JC. Eur J Clin Nutr. 2013;67 Suppl 2:S9-12.
5. Erasmus CE, van Hulst K, Rotteveel JJ, et al. Eur J Pediatr. 2012 Mar;171(3):409-14.

Intră în Clubul Nutricia

EȘTI CADRU MEDICAL?

Acest website conține informații care se adresează numai cadrelor medicale.


SUNT NU SUNT