Copiii cu paralizie cerebrală au adesea dificultăți cu alimentarea și cu înghițirea. Acestea pot avea consecințe asupra creșterii și a dezvoltării, copiii putând să devină subponderali și subnutriți1,2.
Paralizia cerebrală este un grup de tulburări care afectează mișcarea, postura și echilibrul unei persoane.
Paralizia cerebrală este una dintre cele mai frecvente dizabilități ale copilăriei, afectând 2-3 din 1000 de copii născuți din întreaga lume3.
Paralizia cerebrală este cauzată de afectarea creierului înainte, în timpul sau la scurt timp după naștere. Daunele pot apărea din multe motive diferite – de exemplu, o infecție fie la mamă, fie la copil, sau complicații în timpul nașterii, care au ca rezultat reducerea aportului de sânge și oxigen a creierului copilului3.
Paralizia cerebrală este de obicei detectată la sugari cu vârsta cuprinsă între 12 și 24 de luni. Semnele timpurii pot include bebelușii care învață mai lent abilități cum ar fi: să se rostogolească, să stea în picioare, să stea în picioare și să meargă. Dacă simptomele sunt ușoare, este posibil ca paralizia cerebrală să nu fie descoperită decât mai târziu în copilărie3.
Paralizia cerebrală cauzează probleme pe tot parcursul vieții legate de mișcarea, postura și echilibru. Simptomele tipice ale paraliziei cerebrale includ: coordonarea slabă a mușchilor, reflexe exagerate, rigiditate, slăbiciune și dificultăți la vorbire, alimentare și înghițire3.
Severitatea acestor simptome variază de la persoană la persoană. Unii copii cu paralizie cerebrală pot merge independent și pot gestiona activitățile zilnice fără ajutor; alții vor avea nevoie de un scaun cu rotile, de alimentare pe tub și de îngrijire specializată pe tot parcursul vieții3.
Toți copiii trebuie să aibă o dietă sănătoasă, plină de nutrienți corespunzători. Acest lucru este esențial pentru ca aceștia să își poată atinge întregul potențial de creștere și dezvoltare.
Un copil care nu este capabil să obțină suficienți nutrienți (de exemplu, unii copii cu paralizie cerebrală), poate deveni subponderali și subnutriți4. Acest lucru le poate afecta negativ dezvoltarea fizică și mentală și le poate crește riscul pentru diverse probleme de sănătate, cum ar fi infecții și o recuperare mai lentă după boală.
Pentru a evita aceste consecințe negative și pentru a ajuta copiii cu paralizie cerebrală să-și atingă potențialul maxim de creștere si dezvoltare, este important să se identifice din timp dificultățile de hrănire. Acest lucru va permite copiilor să fie evaluați de specialiști și să primească recomandări, cum ar fi alimentația medicală, dacă este necesar4.
Referințe: